Despre noi Noutati Dansuri Galerie Cursuri Intrebari Contact

Dansuri Latino:

Alte Dansuri:

PARTY!!!

Vinerea ne intalnim la Isabell, pe strada Bucuresti, nr. 86, pentru a dansa! Daca vrei sa te relaxezi si sa-ti petreci timpul liber intr-un mod cat mai placut nu ezita sa ne vizitezi, cu siguranta nu vei regreta!

Intrebari frecvente

Trebuie sa am un partener pentru a putea dansa?

Nu este necesar sa aveti un partener de dans pentru a va putea inscrie la cursuri de dans. Trebuie avut in vedere faptul ca fiecare incepator va schimba partenerul de dans de mai multe ori in cadrul unei singure ore. In acest mod, fiecare din ei va invata sa danseze si sa conduca mult mai usor. Daca doriti sa ajungeti insa la un nivel de dans mai ridicat atunci este nevoie de un partener.

Cate lectii de dans trebuie sa urmez pentru a putea dansa?

Nu putem spune ca trebuie urmat un anumit numar de ore pentru a putea dansa, acest lucru depinzand de fiecare persoana/pereche in parte si de stilul de dans practicat. Ideea este aceea de a invata principiile dansului – cum ar fi pozitia corporala, pasii de dans, balansul si echilibrul, precum si multe altele. Desi in fiecare dans pentru inceput se predau anumite coregrafii (succesuni de pasi/figuri), trebuie avut in vedere ca cel mai important este ca partenerii sa respecte ritmul muzicii si sa invete sa conduca, respectiv sa se lase condusi.

Trebuie sa imi iau partenerul de dans atunci cand merg la o petrecere?

Nu neaparat. Faptul ca stii anumiti pasi de dans/coregrafii precum si faptul ca deprinzi anumite abilitati de a conduce intr-o pereche, te va ajuta sa transmiti ceea ce stii intr-o anumita masura si altor persoane care nu stiu sa danseze. Trebuie avut in vedere si faptul ca numarul celor care practica aceste stiluri de dans creste tot mai mult si ca sunt sanse foarte mari sa intalnesti o persoana cu care poti dansa spectaculos. Nu trebuie sa fiti dependent de partener, o calitate foarte importanta a dansatorilor fiind aceea de a putea conduce. Trebuie insa recunoscut ca a dansa cu cineva experimentat atrage in mod placut privirile, precum si admiratia.

Nu stiu sa dansez deloc si imi este teama ca ma fac de ras, ce pot face sa trec peste asta?

Daca va este teama ca va faceti de ras, stati linistiti! Nimeni nu vine sa invete dans daca deja stie, prin urmare toti cei de la incepatori sunt incepatori ca si dumneavoastra. Trebuie avut in vedere ca din momentul in care veti intra in sala toti cei de acolo va vor deveni prieteni si ca atmosfera din sala este una de petrecere si nicidecum una de stres si teama. Cursurile sunt in asemenea masura predate incat sa va confere incredere in fortele proprii si sa va demonstreze cat de buni dansatori/dansatoare puteti devenii. Veti observa cu usurinta dupa cateva luni ca dansul va intra in activitatile dumneavoastra preferate fiind un mod de a va relaxa si binedispune.

Ce varsta trebuie sa am pentru a participa la cursurile de dans?

Nu trebuie sa aveti o anumita varsta pentru a dansa! Este ca si cum pentru a te simti bine, ar spune cineva ca trebuie sa ai intre X si Y ani! Trebuie doar sa va doriti sa va distrati, sa va simtiti bine sa intrati intr-o lume cu adevarat extraordinara!

Cum a aparut Salsa in Romania?

Fenomenul salsa a ajuns în România la fel ca orice altceva – târziu şi diluat. Cum România nu-l avea, sau nu ştia că are nevoie de el, totul a pornit de la o idee de afacere, neavând nimic de a face decât cu dorinţa de a câştiga bani dintr-o activitate care nu exista până atunci la în ţara noastră.
La începutul anilor 90 din secolul trecut dacă rosteai cuvântul „salsa” nu reuşeai decât să fii interesant. Lumea nu cunoştea termenul, muzica sau dansul. Nici măcar gustosul sos. Muzica latino echivala pentru români cu Julio Iglesias şi Gipsy Kings, iar dansurile străluceau prin absenţă. Firesc, într-un astfel de context, deschiderea unui club de salsa părea o loterie. Era ca şi cum ai fi vândut biciclete la Polul Sud. Totuşi, doi spanioli, Vicente şi Paco, şi doi români, Octavian Firan şi Dalila Leonescu, au decis să rişte. Neştiind ei înşişi prea multe despre cultura salsa, dar îndrăgind ceea ce văzuseră prin alte ţări, s-au asociat cu cei trei deţinători ai clubului „You And Me” (Bucureşti, Strada 11 Iunie). Au schimbat denumirea în „Salsa You And Me” („Salsa 1”, pentru obişnuiţii locului) şi, fără să o ştie, au dezvelit o cutie a pandorei care avea să schimbe şi să influenţeze vieţile a mii de oameni. Clubul era deschis toată săptămâna, însă doar vineri şi sâmbătă venea un număr acceptabil de consumatori.
Iniţial, nici nu putea fi vorba de muzică salsa în clubul ce purta numele cu rezonanţe exotice. O oră se punea muzică oarecare de discotecă, următoarea muzică latino, difuzată de pe cd-urile aduse de Vicente din Spania. Poate tocmai de aceea, în primele câteva luni de la lansare, spaţiul era aproape gol. A fost nevoie de aproximativ doi ani pentru a realiza complet tranziţia către ritmurile latino-americane. Oricum, succesul a început să apară după aproximativ zece luni de zile, când totul a luat o anvergură nebănuită – de la 50 de clienţi pe seară s-a trecut la 500. Unele seri de week-end adunau şi 1000 de oameni, iar spaţiul devenea neîncăpător.
Salsa 1 a fost locul în care veneau expaţii care găseau aici ceva care să le aducă aminte de casă. Localul era plin de studenţi africani, de cei care formau atunci comunitatea latino-amercană a Bucureştiului, precum şi de oricine altcineva avea nevoie de o noapte fierbinte cu muzică, dans şi atmosferă. Străinii au fost cei care au adus cu ei primele dansuri. Ceea ce se dansa în perioada 1995-2000 în capitala României nu are nici o legătură cu salsa. De bachata nu se auzise, iar cha-cha-ul era doar în competiţiile de dans sportiv. Fără să le pese de coregrafii, denumiri, stiluri şi paşi, oamenii din Salsa 1 dansau pe cumbia sau merengue şi puneau accent doar pe bucuria de a petrece o noapte într-o comunitate extraordinară, pe o muzică veselă şi dezinhibatoare. Foarte puţini erau cei care dansau în pereche, iar cei care o făceau erau străinii care învăţaseră la ei acasă. Ceilalţi dansau singuri, cum simţeau, fără nici un interes pentru paşii de bază, stilul muzical sau alte rigori ale dansului.
Deşi în România nu se dansa salsa, ci cumbia sau cubana, în 95-96 nici în restul Europei nu se dansa cu mult diferit. Erau anii în care Pedro Gomez introducea dansul pe linie pe bătrânul continent, stil care avea să ajungă la Bucureşti mult mai târziu, abia prin 2002.
Dansatorii de salsa au început să se formeze în Bucureşti o dată cu mutarea fenomenului in Galeriile Lutherană, la Salsa 2. Nu cu mult timp înainte de inaugurarea noului spaţiu de dans, Wilmark a deschis prima şcoală oficială din România, „Dansează cu mine”. Până atunci, sporadic şi fără susţinere, au existat doar câţiva oameni care împărtăşeau din cunoştinţele lor coregrafice celor din jur. Timid şi fără mari veleităţi, totuşi dansul salsa începea să prindă contur în România.
Deşi internetul funcţiona, ba chiar mai putea găsi câte un clip salsa, în anii aceia nu existau canale precum youtube sau vimeo. Informaţiile circulau greu şi erau preţioase. Cine avea casete video instrucţionale era un mic zeu local. România salsistă avea nevoie de un cineva care să o ridice pe nivelul următor. Din fericire, această persoană chiar a existat.
Este vorba de Michael Musulis, cel care s-a întors pentru întâia dată în ţara sa natală în 2000. A fost nevoie de o singură seară în care a dansat în Salon Q pentru a câştiga admiraţia tuturor. Noua senzaţie latino a Bucureştiului venea de la Londra şi părea dintr-un alt univers. Anul 2002 a adus cu sine sosirea definitivă a lui Mike în România. A urmat Latin Rhythms, şcoala care a revoluţionat tot ce însemna concepţie despre dansul de club în capitală, singurul oraş al României care avea un loc dedicat exclusiv fenomenului latino.
Tot ce a urmat a fost accelerat şi cu o forţă deosebită, românii iubitori de salsa sporindu-şi rândurile tot mai mult şi acordând atenţia cuvenită unor aspecte necunoscute lor până atunci: tehnică de execuţie, acurateţe, stiluri de dans etc.
Lovitura primită de comunitatea de salseros a capitalei prin închiderea minunatului Salsa 2 a fost atenuată de noul club de pe Strada Eminescu, Salsa 3. Chiar dacă strălucirea şi explozia de energie care defineau Salsa 2 nu au mai existat niciodată, totuşi, realitatea era zâmbitoare: bucureştenii aveau unde dansa.
Prin orientarea spre exteriorul Bucureştiului a instructorilor de aici, dar şi prin influenţele din afara ţării sau prin reinventarea celor din lumea dansului sportiv, marile oraş ale României au început timid să îşi ridice propriile comunităţi. Clujul, Timişoara şi Braşovul sunt locuri care în 2012 au tradiţie, concurenţă locală şi evenimente de talie mondială. Pentru oraşul de pe Someşul Mic totul a început prin ambiţia şi dragostea de dans a lui Lucian Ambrosie. La Timisoara a fost Michael cel care a răspândit acest microb al dansului social.
Cateva notiuni si date
Salsa în Bucureşti: Clubul Salsa 1 a existat între anii 1994 – 2000. Cu o perioadă comună de activitate de câteva luni, între decembrie 1999 şi martie 2000, ultima lună din anul 1999 a adus Salsa 2, care a rezistat până în 2005. Salsa 3 a funcţionat între 2005 şi 2011. Anul 2008 înseamnă lansarea clubului Salsa For You, în timp ce 2011 vine o dată cu inaugurarea clubului Salsa 5. Începând cu 2009, se deschide în fiecare vară Salsa For Summer, terasă în aer liber.
Denumirea clubului Salsa You And Me a fost o combinaţie între denumirea vechiului club, You And Me, şi ceea ce doreau să aducă nou echipa formată din Vicente, Dalila şi Octav. Nu au renunţat complet la vechea denumire din motive de marketing, dorind sa atragă şi vechea clientelă a localului.
Primele piese salsa difuzate în You And Me erau tradiţionale. Aproape nimeni nu dansa pe ele. Atunci când venea vorba de stilurile latino-americane, cel mai mare succes îl aveau piesele cumbia, merengue si vagenato.
Primele noţiuni de dans puteau fi învăţate în Salsa 1 de la cele două animatoare, surori, Corina şi Roxana. Ele nu predau decât paşii de bază din cumbia. Următoarele mişcări au fost arătate românilor de către Eric, un student venezuelean care a predat câteva luni alături de prietena lui albaneză, Stela. Cei doi dansau, de asemenea, cumbia. A urmat Keny, barman, DJ si instructor în Salon Q. Cam în aceiaşi perioadă a început şi Wilmark. O dată cu apariţia primei şcoli oficiale, „Dansează cu mine”, se poate spune că primul capitol al fenomenului salsa în România era scris.
Primul workshop de salsa din România a fost ţinut de Abby, profesorul lui Michael.
Unul dintre initiatorii fenomenului Salsa in Romania, spune urmatoarele: (si eu ii dau dreptate comparand cu ceea ce am vazut in Salsa 2... incepand cu Salsa 3 nivelul a inceput sa creasca... dar inca te mai puteai distra/dansa daca nu stiai Salsa.. se punea destul de mult merengue, dansuri de grup etc)
„S-au schimbat foarte multe în 17 ani. Acum toţi se focalizează pe dans, nimeni nu mai vrea distracţie. Nu mai poţi amesteca lumea. Dacă vine în club cineva de pe stradă nu se poate integra, nu prea înţelege ce se petrece pe ring. Acum dansul este foarte specializat, înainte nu existau bariere.” – Octav.
"Gipsy Kings, Azucar Moreno şi Julio Iglesias – cam atât ştiau românii despre muzica latino în 1994".
"Salsa You And Me (Salsa 1) era clubul care aduna străinii Bucureştiului de la acea oră. De aceea, multe seri erau de muzică africană. Era perioada în care nu se dansa salsa sau bachata".
„Este bine că acum avem o comunitate de salsa. Dar este şi rău, pentru că este destul de închisă, nu oricine are acces din afară.”

Sursa: oportunidad.ro

cademia